RÂMNICU VÂLCEA însuflețitorul IMNULUI NAȚIONAL

Descriere

Cuvânt lămuritor
Duhul lui Pann

Cu ceva ani în urmă, scriam despre „țara” de munți și codri a Olteniei. Numeam atunci Râmnicul „orașul-altar” al acestei țări. Căci pe aici, prin Oltenia de sub Munte, mulți trecură din vremuri de depărtate să se închine în sfintele sale biserici. Unele cu vechime de veacuri, altele mai noi, dar tot cu vechime de sfântă credință întru Hristos…
Mulți veniră să respire aerul de sub streașina celebrului Zăvoi al Râmnicului, loc de verdeață cu copaci seculari, aflat chiar în inima orașului, devenit parc pe vecie prin porunca domnească a lui Vodă Știrbei.
Aici, în Zăvoiul Râmnicului, lângă „Fântâna lui Turbatu” și lacul din preajmă, la 29 iulie în anul 1848, în fața unei numeroase asistențe locale, după ce s-a citit și s-a depus jurământul pe noua Constituție, un cor de tineri pașoptiști condus pe Anton Pann a intonat pentru prima dată imnul unității Revoluției Române „Deșteaptă-te, române!”, viitorul Imn Național al României. La originea lui se afla poezia patriotică „Un răsunet” de Andrei Mureșanu, publicată în nu-mărul din iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
Cartea – omagiu „RÂMNICU VÂLCEA – însuflețitorul IMNU-LUI NAȚIONAL”, strunjită cu aleasă grijă, prezintă cititorilor idei și gânduri ale unor mari meșteri ai condeiului, generos dăruite Râmnicu-lui, la rându-i darnic în binețe și în iubire oaspeților de pretutindeni.
Cele ce sunt cuprinse între coperțile acestei cărții au fost scrise mai înainte timp; cu câteva luni în urmă, cu un an, chiar doi… Am lăsat totul așa cum au scris prietenii mei și totodată prieteni ai Râmnicului.
Cartea înmănunchează mărturii de suflet într-un florilegiu dăruit Râmnicului de Ziua Imnului. Un buchet cu florile recunoștinței pentru Finul Pepelei, cel isteț ca un proverb, un om care nu s-a ase-mănat deloc cu cei din vremea sa, care și-a găsit împlinirea în scris și în muzică. Iar prin el și prin fapta sa istorică din Zăvoiul anului fier-binte 1848, Râmnicul a intrat definitiv în nemurire.
Luați de citiți! Râmnicul în aceste pagini de carte este viu, are suflet, iubește și este iubit.
Și ascultați! Răsună și astăzi în Zăvoiul istoric bătăile inimii istețului Pann în ritmul strigătului de luptă: Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/ În care te-adânciră barbarii de tirani!/ Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,/ La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Am învățat la școală că perlele veritabile ajung la noi din stridiile bolnave. Andrei Mureșanu, autorul poeziei „Un răsunet”, Anton Pann, care a pus-o pe note muzicale, aveau sufletele dureros de suferinde la vremea aceea din pricina stării poporului dezbinat, târât în sărăcie și în umilință de străini.
Din suferința lor a rodit „perla” Deșteaptă-te, române! deveni-tă simbolul luptei de libertate și eliberare în perioada Revoluției de la 1848, imnul fiind transmis cifrat, în secret, de la o provincie românească la alta. Nu bănuiau ei, atunci, că perla lor va sta la baza viitorului Imn Național al României, care, veacuri laolaltă, va străbate lumea.

Ioan Barbu