Aspasia și ai săi

1 recenzie pentru Aspasia și ai săi

1. 

   Ioan Barbu – 19 martie 2019

   Încă de la primele sale volume de povestiri – „Începutul călătoriei” sau „Marea aventură”, chiar dacă intrau în categoria cărți pentru copii – proza Anei Andreescu se anunța interesantă, cu o manieră aparte în tratarea unor subiecte noi din realitatea de zi cu zi. Majoritatea rupte din medii necunoscute, pe care prozatoarea le exploatează cu măiestrie din punct de vedere artistic.Rar am întâlnit scriitori, în ultimii ani, care să pătrundă atât de adânc în viața obișnuită a unor familii de rând, fără să se distingă prin vreo demnitate anume sau printr-o avere căreia nu-i mai atingi marginile. Eroii povestirilor Anei Andreescu nu fac parte dintr-o lume diformă, exagerată, sunt oameni oarecare, dintr-o lume obișnuită, care năruiește visuri, tineri, femei sau bărbați care iubesc cu patimă sau își ratează iubiri, bolnavi care nimeresc în spitale unde mai există, din fericire, și medici cu suflete mari păstrate de pe vremea lui Hipocrat din Cos, personaje cu viață monotonă până la exasperare ce și-o spulberă, uneori, la un joc de rummy, fie în discuții neutre, minute în șir, în fața unui lift sau prin mici îmboldeli, sub săgeți de soare, pe malul mării, între un bunic cu pretenții care își tot sâcâia nepotul, iar acesta, la rându-i, tabără pe bunică-sa cu o ploaie de întrebări: „Când vine tsunami?”… „Mai vine tsunami?”… „De ce nu mai vine tsunami?”… Ori, ca în proza care dă titlul acestui volum, unde, probabil, într-un târg de provincie, într-o familie numeroasă o doamnă este mai mult îngrijorată de Toto, cățelul drag, că ar putea ieși în stradă, iar celorlalți nu prea le pasă, își văd de ale lor: „Chiril ar bea, în plus de apă, câte beri ar dori, sperând că, din toamnă, când se vor relua campionatele de tenis de câmp pentru amatori, va da jos burta de bere și va deveni același bărbat admirat pentru silueta lui armonioasă. Vera și Despina vor prelua, probabil, sarcinile gospodărești cu care erau deja familiarizate, întrucât o secondaseră pe maestra de ceremonii Aspasia, la bucătărie. Iar aceasta ar medita, în continuare, cu amar, la felul în care tinerii își pierd timpul, cei în vârstă își strică sănătatea, iar ea își vede înainte de inutilități…”O viață, în general, fără un scop anume, dar care se scurge în liniște, fără crime sau altfel de tragisme. O viață care asigură mai mult un anonimat. Ana Andreescu este însă o scriitoare care observă abil această viață și o descrie minuțios. Chiar dacă, uneori, viața anonimă este zdruncinată de mici tulburări, acestea se sting repede și ușor, topindu-se în liniște. Care nu înseamnă resemna-re, ci mai degrabă înțelepciune. Cu un deosebit talent, prozatoarea, în culori vii, creionează pitorescul local, ca și oamenii săi, prins în toată realitatea lui expresivă.Așadar, Ana Andreescu are o predilecție către obișnuitul cotidian, povestirile sale descriu, firesc, scene de viață domestică – cum subliniază Luminița Corneanu – analizând în amănunt sau povestind, alert. Rezultatul? Proze bine șlefuite, tăiate atent, rămânând în special, după lectură, curgerea naturală a cuvintelor, plăcerea în sine de a spune povestea… „Aspasia și ai săi” este o carte care recomandă o prozatoare ce impresionează prin erudiție, autenticitate și prin bogăția de idei a scrierilor sale.